De peste două decenii am aflat raiul. Nu-i doar în cer, ci și pe pământ, în tihna întreită dăruită de armonia sufletului-pereche întâlnit, de liniștea fără de sfârșit a bibliotecii de acasă și de mulțumirea nestingherită a grădinii cu păsăruici și plante nenumărate din curtea casei mele. Trei duhuri ale bucuriei de a fi ce s-au statornicit în altarul vieții mele. Și mă limitez la atât, căci astăzi mi-am propus să reconstitui traseul ce duce la Biblioteca Muntelui – una mai importantă și mai încăpătoare (începătoare !!!) decât Biblioteca din Alexandria și care conține ediții întregi de cărți rare, din … Citește mai departe
Duhul bucuriei de a fi
În Numele Legii se statuează constant obligații de a da, de a face și de a nu face, iar În Numele Domnului este statornicită și obligația de a fi: cinstit, smerit, darnic, empatic…, corelativ fiind atașat și dreptul de a fi, de a trăi și de a deveni – un drept divin, dat din înalt și botezat cu pâine și vin. Dar Doamne cât de des uităm de har, de sfântul dar ce ne-a fost pus, la plecare, în bagaj ori cum îl irosim (cutumiar fiind deja consacrat dreptul de a fi prost!), săvârșind un culpabil abuz de drept, căci … Citește mai departe
Bucuria de a face
Și nu-i doar una, nestrămutată și necontenit căutată, precum este, până la un punct, bucuria de a aduna bani, bunuri, bucate…, ci felurite, nenumărate și nu neapărat zidite-n palma de pământ ori legate cu lanțuri de materie: bucuria de a urca spre înălțimile cuvenite; bucuria de a împlini binele în orice vreme; bucuria de a rezista tentației; bucuria de a ne ridica după cădere; bucuria de a înfăptui dreptatea, indiferent de vremuri; bucuria de a ne lustrui caracterul; bucuria de a lărgi sufletul, bucuria de a schimba, în bine, perspectiva; bucuria de a (ne) dărui; bucuria de a-l căuta pe … Citește mai departe
Erewhonul Parângului
De o drumeție făcută-n Parâng mi-a amintit o carte citită recent: Erewhon (sau Dincolo de munți), ce explorează ideea inteligenței artificiale (profeție ce merită, cu prisosință, o postare separată) și care a fost publicată, pentru întâia dată, în anul 1872, de către Samuel Butler, un precursor al celebrilor prozatori Aldous Huxley și George Orwell.
Și dacă autorul a plecat, cu gândul, înspre un tărâm montan imaginar, plasat cel mai probabil în Noua Zeelandă și unde totul părea absurd sau cel puțin altfel față de ținutul natal, și noi am purces spre înălțimile Parângului de la Cabana Valea Seacă, mai întâi … Citește mai departe
Zău că-i fain
De ieșit în verde ! Și pe legea mea, că a venit vremea de evadare în câmp înflorat și aer curat. Știu, știu, n-am uitat de cele două piedici: ursul și căpușa. Dar să nu uităm că țăranul român umbla toată vara desculț și dormea pe pământ în lunile fără r (din mai și până-n august), fără grija căpușelor, declarate astăzi mutante. Și avea la el și una bucată vorbă înțeleaptă chiar și după o neașteptată întâlnire cu ursul: „ce ți-e scris deoparte ți-e pus”, pentru ramburs. Nu contest că pă(că)pușa poate transmite unele boli grave (la o probabilitate de … Citește mai departe